START


.. OK... sunt pe fuga.. de aseara incontinu..

tocmai cand veneam de la ore si ma gandeam ca voi avea parte de ceva ,relaxing in the african bush' :))  m`a fulgerat o idee geniala.. am stat, am cugetat la ea alaturi de fata cu parul de foc (aka lideeeea) pana am uitat cat e ceasul si am ajuns la o cuncluzie: trebuie neaparat s`o facem si pe asta!!!

asa ca azi..e ziua cea mare..

numele `operatiunii`? ASSASIN

22 mai 2010

...vom fi peste tot...

JOACA CINE VREA, `TRAIESTE` CINE POATE

jocul a inceput..

Rebe`

oglinda..


     De mult ma gandesc sa scriu si ceva mai optimist pe blog - ceva care intr-adevar sa ma reprezinte..asa cum sunt eu..24/7 - insa de cateva zile ma tot chinui sa gasesc o tema..ceva..oricat de mic de la care sa porneasca `tot'ul`.. Surprinzator e faptul ca de data asta, acel `ceva` care e menit sa aduca o pata de optimism in gandurile mele vine tocmai dintr-o realitate crunta, despre care v-am povestit zilele trecute. Acea realitate care mi-a furat zambetul si speranta se pare ca vrea sa ma invete o lectie..si am nadejdea ca tot ea va fi cea care ma va face sa ma bucur iar si sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru cum va lucra...

   Si am invatat un lucru zilele astea..chiar doua pot spune: 1-sa ma bucur si in necaz si 2-am invatat ce e credinta. Credinta e sa crezi in ceea ce nu vezi, iar rasplata ei e sa vezi ceea ce ai crezut. 

   Momentan..mai mult optimism nu puteti `stoarce` din mine.. insa totusi..vroiam sa va las cu aceste ganduri... cateva cuvinte despre viata..   atunci cand incerci sa o privesti din toate partile...   cand incepi sa `realizezi realitatea`... 

Rebe`

..keep breathing..


... nimanui nu-i este straina intrebarea: ,,Ce ai vrea sa schimbi la tine?" sau ,,Ce ai vrea sa poti schimba in viata ta?".. stiu ca raspunsurile difera de la persoana la persoana, insa majoritatea inclina spre planul emotional sau material..pentru ca asa e omu. Ce vreau eu insa sa schimb la mine? ultimele 12 ore din viata mea ...
De ce? Pentru ca de dimineata, cand am ajuns acasa, contrar fericirii mele, am primit o veste care m-a dat complet peste cap. Mi-a schimbat toata starea de spirit, facandu-ma sa tanjesc dupa un vis, un cosmar din care sa stiu sigur ca ma voi trezi. Insa NU, nu e asa de simplu precum pare, pentru ca nu intrezaresc decat `nori` in drumu asta .. doar crunta realitatea.
Si spuneti-mi voi mie cum as putea trece cu zambetu pe buze peste asta? Cum as putea face sa nu-mi mai sune in minte acele cuvinte? Cum as putea trece cu vederea faptul ca una din cele mai importante persoane din viata mea e bolnava? Nu bolnava, ci mai bine zis `in asteptare`...
Cum sa nu tresar de-acum incolo cand voi auzi cuvantul `cancer`? Cum sa nu mi se faca pielea de gaina numai cand ma gandesc...?
N-am vrut sa-mi pierd speranta, insa acum ea fuge departe de mine ca nebuna.. impreuna cu zambetul meu..
De ce?
Pentru ca azi am inteles ce inseamna sa te cufunzi in realitate, sa uiti cum e sa zbori ci sa traiesti cu picioarele pe pamant..
Rebe`

..5 minute..


... 5 minute doar. nimic mai mult: un telefon neasteptat urmat de un obisnuit ,,Alo!", apoi mii de scuze, pareri de rau si explicatii absurde: un dialog esuat, care in cele din urma se termina cu cutremuratoarele ,,Condoliante.." Si toate astea in doar 5 minute, minute care au schimbat cursul vieii unei persoane, marcand inceputul sfarsitului viselor ei, clipa din care ea nu s-a mai regasit decat in lacrimi, suferinta si tot ce-l definea pe el pana acum  5 minute ...
   Era o seara ploioasa de primavara cand ea statea ghemuita pe fotoliul din fata geamului, privind picurii de ploaie ce loveau tot mai tare strazile pustii ale orasului. Privea in gol si plangea.. Acelasi lucru il facuse si acum doua zile dupa ce primise acel telefon..
    Statea si citea o carte, asteptandu-l sa apara din minut in minut, cand de-odata tresari speriata de zgomotul produs de telefon, urmat de acel dialog ce mai bine nu ar fi existat. Acum isi dorea sa nu fi ridicat receptorul, sa nu fi auzit acea veste ingrozitoare ce o macina de 48 de ore incoace. Cat ar fi vrut sa fi sunat el pentru a-i spune ca zborul a decurs normal, ca urmeaza sa se intoarca acasa, ca asteapta cu nerabdare sa o vada si ca o iubeste, insa n-a fost asa.. n-a fost nici pe departe asa..
      Vocea aceea grava de la celalalt capat al firului, fara pic de compasiune, ii rasuna acum in minte, repetandu-i faptul ca speranta, implinirea si fericirea ei luasera sfarsit odata cu pierderea celui mai bun prieten al ei si totodata singurei sale iubiri. 
      Nu-si putea imagina acum viata fara el, cel care a iubit-o cel mai mult, cel pe care l-a iubit si alaturi de care avea nenumarate amintiri, singurul care mai conta cu adevart..nu mai era.
    Simtea cum disperarea punea stapanire pe ea. Ochii ii erau rosii, obrajii innecati in lacrimi, iar mainile tremurande tineau strans la piept poza lui.
     Privea de jur imprejurul camerei si o podidea plansul, in orice parte se uita il vedea, ii simtea prezenta de parca ar fi fost acolo..si totusi nu mai era: nu putea sa-l atinga sau sa-i spuna cat de dor ii e de el. Era in stare doar sa stranga cu putere poza si sa planga..
     Hotarase sa nu-si mai continue viata fara el, dar nu putea decat sa traiasca pentru el. Ii era frica sa spuna sau sa faca ceva pentru a nu-si crea noi amintiri, ce ar fi putut sa le inlocuiasca pe cele cu el. Acum se regasea doar in lucrurile in care el se regasea inainte, facea doar ceea ce-i placea lui sa faca..
    Incepea sa se autodistruga constient, renuntand la ea pentru un `el` care nu mai era. Insa lacrimile si suferinta ii ofereau alinare. Pentru ea, autodistrugerea nu mai era un sacrificiu, ci o monotonie crunta in incercarea ei de a schimba ireversibilul..
Rebe`