`missing the unforgettable



5 zile.. 120 de ore.. 7200 de minute.. 432 000 de secunde.. de distractie!!! De asta am avut parte in Timisoara, alaturi de cei mai dragi prieteni, legand prietenii si mai dragi...

De ce au trecut astea 5 zile asa de repede? Pentru ca ... pur si simplu au trecut... presupun ca asta se intampla cu toata lucrurile faine, nu? La un moment dat se duc...

INSA ... am ramas cu ceva din toata experienta asta: acum apreciez mai mult comfortul casei, patul meu iubit sau frigiderul meu drag fara gandaci. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am perdea la dusul pe care, apropo: il folosesc!..si un WC de care NU dispun toti vecinii de pe etaj cu mine. :))

Acum iubesc Opelul lui tata, chiar daca nu e BMW cu volan pe dreapta are clima, iar cel mai important: are BUTOANE... si chiar daca nu canta inca Justin Bieber ,Never say never` curand `il voi face eu sa cante` ..

Dartotusi... am invatat si lucruri noi aici: de la cum a pornit intr-adevar Revolutia din `89 la cum se schimba o roata la masina, atunci cand faci pana uitandu-te dupa.. pantaloni. Am invatat sa fiu mai atenta asa ca ma feresc de borduri, dar inca trec pe rosu la semafor.. am observat cat de primitori sunt `cei` de la McDonald`s si cat de transparente sunt geamurile de acolo... am descoperit faptul ca paiul cu care bei MilkShake il poti folosi pe post de tuberman ... sau apropo, stiati ca porumbeii pot face oreon?

Ei bine, in zilele astea... totul a fost posibil.. iar imposibilul a fost totul!

Insa ceea ce nu voi putea uita sunt oamenii de acolo... (cei pe care am avut prilejul si bucuria sa-i cunosc).. iar faptul ca alaturi de ei am avut cea mai tare experienta ever` ma face sa vreau sa ma intorc inapoi... si sa raman acolo...

`because we are friends... and this is what we do for each other...

Rebe`

Alexandra






Toti ne nastem intr-o familie, insa prietenii de obicei ii alegem dinafara, iar motivele depind de la caz la caz. Dar ce binecuvantare poate fi mai mare decat prietenul care e sange din sangele tau??

          Pentru mine Alexandra este o `verisoara cu diploma`, dar si o prietena extraordinara. Este cea in care pot avea incredere.. si cea cu care 'ma bat cap in cap' de atatea ori..
SI TOTUSI.. mereu se termina cu bine. De ce? Pentru ca asa a fost conceputa relatia asta dintre noi doua: `verisoarele care au speriat vestul` ..


    Cand ma gandesc la cati prieteni mi-a daruit Dumnezeu si la cat de aproape imi sunt ei, nu pot sa fiu decat recunoascatoare LUI, si multumitoare lor, pentru ca prieten iti este acela care indiferent de circumstante sau de piedici, daca privesti atent vei vedea ca este mereu acolo langa tine, pentru ca te iubeste.
O astfel de binecuvantare trebuie sa o apreciezi,
sa o valorifici si...
sa o iubesti.

Rebe`

Erika


             Prieten se numeşte omul care te ajută fără ca verbul să fie urmat de un complement circumstanţial de timp sau de loc sau de mod.    (Nicolae Steinhardt)

              Si chiar daca poate suna imposibil, definitia unui prieten nu se rezuma doar la verbul `a ajuta`, ci trece dincolo de granitele lui, definind daruirea totala...sublimul, acel nivel la care multi tind, putini insa ajung.

            Un prieten, in adevaratul sau sens nu este doar o persoana care te ajuta atunci cand ai nevoie, ci chiar si-atunci cand n-ai.... Nu doar te aude cand ii vorbesti, ci te si asculta... ba mai mult decat atat: ii pasa! 

            Un prieten este un dar de la Dumnezeu.. Erika pentru mine este un dar de la Dumnezeu.

  Toate lucrurile care o definesc cuprind calitatile pe care eu le caut... iar ceea ce caut se incadreaza perfect in definitia unui prieten adevarat.

Este acea prietena care imi da un imbold atunci cand am nevoie, dar si cea care ma aduce inapoi cu picioarele pe pamant... ea ma cunoaste asa cum sunt, intelege ce am fost, accepta ce am devenit si imi da libertatea sa fiu `eu`...

ma iubeste asa cum sunt pentru ca o iubesc asa cum este

ea este un alt eu insumi...

Rebe`

            

Carina


             Intr-adevar e foarte greu sa ai prieteni adevarati .. e aproape imposibil uneori. Pentru ca prietenia adevarata se formeaza cu timpul, creste odata cu noi si se maturizeaza odata cu noi. Ea nu asteapta, ci ofera. Nu e pe interes, ci e sincera.  Iar atunci cand detii o asa comoara nu poti sa fi decat multumitor ca esti atat de binecuvantat.

             Multumitoare ii sunt si eu lui Dumnezeu pentru Carina, pentru ca e creata asa minunat si fie ca vrea fie ca nu vrea a fost conceputa pentru a-mi fi o prietena adevarata cu care sa pot vorbi orice, oricand, oriunde, alaturi de care prind curaj si aprind aragazu, fac clatite, poze [:X] si termin o sticla de Cola in cateva minute... 

             Cu fiecare dintre noi Dumnezeu are un plan.. iar in planul Lui sunt sigura ca a `prevazut` si asta: la urma urmei, toti trebuie sa avem un scop in viata, iar daca scopul e acela sa fim buni--vom fi fericiti-- si vom avea prieteni alaturi de care sa fim fericiti ...

si mai important decat atat

`..nu se va sfarsi niciodata`

asa ca draga mea Carina, arata-mi un `aparat dentar` (zambeste)

Rebe`

OaNa.







De mult timp ma tot gandeam ca ar trebui sa incep sa scriu iar si sa nu mai somez.. insa nu aveam nici o idee, nici o farama de `ceva` care sa imi dea un imbold.. asa ca am hotarat ca ar fi foarte fain daca as alege in fiecare zi o prietena sau un prieten pe care sa-l `rasfat` cum pot eu mai bine... si cum pot eu mai bine daca nu prin scris? Nu vreau sa fie urma de linguseala pe blogul meu! Ci doar cuvinte si aprecieri sincere.. lasand reprosurile sau defectele la locul lor: nu aici! Asadar: incepand de azi.. s-a deschis `loteria de prieteni`.


`Castigatoarea` de azi esti tu, draga mea dusa cu pluta Oana! si asta e pentru tine... pregatita?


Cei din grupul nostru de prieteni nu cred ca mai au nevoie de descriere, insa pentru ceilalti care nu o cunoasteti atat de bine sau poate chiar deloc va voi spune cate ceva despre ea.


Oana, pe langa faptul ca este o fata `frumoasa din popor` este si o prietena adevarata, sincera si devotata ... va intreb acum pe voi: e ceva mai important decat asta intr-o prietenie?


Se spune ca familia nu ne-o alegem noi, insa prietenii sunt 100% alegerea noastra. Si fara pic de modestie pot spune ca sunt mandra ca am fost atat de inteleapta incat s-o aleg pe Oana printre persoanele cele mai importante din viata mea, alaturi de care am impartasit cele mai faine, triste, amuzante si `lacrimogene` momente ... si alaturi de care mai urmeaza...
asa ca Oana, cum spuneam.. sper ca esti pregatita .. (pentru ca stii tu ce se poate intampla cand esti cu mine..sau nu prea stii nici tu, nu-i asa?) :))



p.s: i love you




Rebe




Le clou..


    Ce face omu cand e plictisit? Isi face de lucru.

    Ce-si face omu cu mana lui? Lucru manual.

    Cum poti iesi dintr-o situatie fara scapare? NU POTI!

   Cam astea sunt `ideile de baza` de la care a pornit totul.. aa... si bineinteles: nelipsitul CUI.

Sa privim cu 7 luni in urma.. 

Decembrie 2009

      M-am entuziasmat destul de tare atunci cand diriga ne-a spus ceva despre un concurs de filme de scurt-metraj.. pus la cale de Organizatia Francofona din Polonia.. Hmmm! Interesant! Tema filmului insa `ne-a dat pe spate`. CUIUL? Fiti seriosi.. Ganditi-va voi la un scenariu bun care sa aiba ca punct de plecare un .. cui. 

    Cu toate astea.. ne-am inscris si noi.. `om vedea ce-o fi de capu lui...

Ianuarie 2010

      Nu mai primisem nici o noutate..nimic despre concurs. Deci interesul meu scadea considerabil. Oricum, era inceput de an.. ma concentram sa scriu corect anu (mereu am problema asta la inceput de an), nu sa scriu scenarii de filme.. Oricum n-aveam nici o experienta.

Februarie 2010

     Nu ma gandisem la nimic, nu aveam nici o idee.. nici un `ceva`care sa ma faca sa scriu, iar diriga ma stresa de fiecare data: ,Cum mai e cu filmu? Ati facut ceva?' ..mereu alte scuze..

Martie 2010

     Ok.. trebuia sa fac legatura intre compozitorul Frederic Chopin si-un cui?! Foarte..dragut. :|

     In cele din urma.. ma apuc de scris... In 2 zile e gata scenariu in romana. Dar filmu trebuia facut in franceza, cu traducere in poloneza.. De asta s-a ocupat diriga. Si intr-o saptamana ne-am apucat de repetitii. Replici peste accente prost puse, intonatii aiurea peste o mimica a fetei destul de neexpresiva.. Totusi am razbit..

Aprilie 2010

       Incep filmarile.. 3 saptamani scutiti de scoala si .. gata filmu! Stres urmat de ..alt STRESSS! Cei de-acolo schimba data limita de expediere si noi mai ramanem cu 3 zile in sac.. super..?

Mai 2010

      La inceputul lunii am reusit sa trimitem CD`ul in Polonia si asteptam un raspuns. Stiam ca participa 50 de echipe.. fiind un concurs european. Dupa 2 saptamani am primit un mail: din 50 de filme au fost selectionate 25, printre care si al nostru. Filmele urmau sa se vizioneze la cinema in Zielona Gora. Si mai `interesant` de-atat: filmul nostru reprezenta nu doar liceul..sau orasul.. ci tara. Eram singurii romani calificati..

      Intr-o saptamana am si pornit spre Polonia...

      Ziua in care a trebuit sa stau aproximativ 10 ore amortita de frig, pe un scaun subret din lemn, intr`o cinema crunt de rece unde m-am uitat la peste 20 de filme.. a fost cea mai obositoare zi..si cea mai faina totodata.

        Cum  s-a terminat totul? Cu micul ,,Marele Premiu al Juriului".. care acum respira aerul `curat` de Romania.

asadar, recapitulam:

Ce face romanul cand e plictisit? Filme!

doar atat:

, Se spune ca daca inchizi ochii si esti atent in jurul tau poti auzi muzica in tot.

O mai poti auzi insa cand totul se stinge? '

..vizionare placuta..

Rebe`

Fetita cu chibrituri

01:44 Publicat de Rebe 0 comentarii

  .. ,,-Bunica, striga fetita, ia-ma cu tine. Cand s-o stinge chibritul, stiu ca n-o sa te mai vad. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei, ca si soba de fier, ca si gasca fripta, ca si frumosul pom de Craciun. Şi aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie, caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Se facu o lumina ca ziua." ..
       Nu eram deloc emotionata acolo sus, pe scena cu toate ca aveam doar 5 ani.. si aveam rolul principal: eram chiar fetita cu `chibrituri`...`cribituri`..  Si cum spuneam: nu aveam nici cea mai mica emotie. Umblam pe scena de colo`colo, cu cutia de chibrituri in mana, cu lumina reflectoarelor in ochi. Eram linistita pentru ca stiam ca `draga mea` educatoare statea pitita dupa copertina si cel mai important.. mami ma privea din primul rand.. asa ca imi vedeam incontinuare de replicile si de chibritele mele, pe care doamna educatoare ma invatase sa le aprind rand pe rand: ,Aprinzi un chibrit..te plimbi putin cu el in mana in timp ce mai spui din replici, apoi il arunci pe jos si tot asa..' Usor de spus ca doar unde repetam noi era ciment pe jos. La Casa de Cultura insa..era mocheta.. lucru pe care `doamna` sigur nu-l stia :)
       Ma plimbam pe scena linistita, imi spuneam replicile si aprindeam chibriturile.. La primul chibrit nu a avut nimeni nici o problema. La al doilea doamna educatoare si-a dat seama ca pe jos este mocheta si cu cat aprindeam mai multe `bete`, cu atat mai tare si rastit zbiera la mine sa ma opresc. Eu insa imi faceam doar datoria.. ,si se facu o lumina ca ziua..'
         Recunosc ca de-atunci nu am mai avut curajul sa aprind vreun chibrit.. sau sa aprind aragazu.. Pana ieri, cand am aflat ca si pretioasa mea Carina se teme de foc..  iar cartofii aia taiati asa `perfect` ar fi dat asa de bine in stomacul nostru flamand..
         Asa ca am fugit repede la calculator, am cautat o melodie mai ritmata.. care sa ma faca sa prind curaj.. am dat boxele la maxim (impropriu spus `maxim` la cat de puscate sunt boxele mele:)) si ma pot lauda ca din a2a incercare am aprins aragazu fara sa aprind si casa..
             Totusi, nu pot sa uit ce scria pe cutia de chibrituri: ,SCAPARICI  1. Ia un bat de chibrit Scaparici. Inmoaie-l intr-un pahar cu apa, timp de 20 de secunde.  2. Aprinde apoi batul. Scaparici trece testul de fiecare data.'
       .. cum sa nu-mi fie frica de un chibrit care nu moare nici macar la apa?...
        
Rebe`   
        

Abonați-vă la: Postări (Atom)